| Nutriţie / Ceaiuri |
Ceaiul negru
Este un ceai obţinut din frunzele plantei Camellia sinensis, un arbust, cunoscut şi sub numele de planta de ceai, printr-un proces de oxidare a materialului vegetal.
Plantaţie de ceai. 
De-a lungul timpului, ceaiul a fost folosit în Asia în diverse ceremonii şi pentru a sta treaz în timpul meditaţiilor lungi. În Europa a fost adus prima dată de olandezi, în 1606, în Amsterdam şi de aici s-a răspândit în celelate ţări europene.
În Rusia, ceaiul negru a ajuns din China cu ajutorul caravanelor; în timpul lung al transportului, căpăta o aromă de fum. De regulă, este un ceai tare, un amestec de varietăţi din China şi India. Se bea cu lămâie şi bine îndulcit. În unele ţări, cum este România, ceaiul negru a ajuns la început dinspre Rusia şi a fost denumit ceai rusesc. Ceaiul rusesc este de fapt denumirea băuturii preparate din ceai negru în stil rusesc.
Ceaiul negru este un ceai mai oxidat decât ceaiul oolong, verde sau alb. Pentru obţinerea lui se folosesc două varietăţi ale plantei, cea cu frunze mici, C. sinensis subsp. sinensis şi cea cu frunze mari, C. sinensis subsp. assamica.
În China şi în ţările învecinate, Japonia şi Coreea, este cunoscut ca ceai roşu, pe când în restul lumii, denumirea de ceai roşu este dată în mod greşit ceaiului rooibos.
Deoarece îşi păstrează parfumul mulţi ani, a fost un articol de schimb în secolul 19, în Mongolia, Tibet şi Siberia, sub forma unor cărămizi din frunze de ceai presate. În general, ceaiurile negre neamestecate sunt denumite după regiunea în care sunt produse.
Denumiri
Black tea în engleză, thé noir în franceză, té negro în spaniolă, chá preto în portugheză.
Varietăţi
Mai cunoscute sunt varietăţile: Silver Steed Eyebrow, Golden Steed Eyebrow, Keemun, Tibeti din China, Sun Moon Lake din Taiwan, Assam, Darjeeling din India, Ceylon din Sri Lanka, Nepali tea din Nepal.
Keemun este unul dintre ceaiurile celebre din China, cu aromă de fructe, cu note de pin, prune uscate şi flori. Tibeti este un ceai unic, cunoscut de secole ca ceai tibetan. Assam este un ceai tare, produs în zone înalte ale Indiei, intrând în compoziţia altor ceaiuri cunoscute.
Darjeeling este un ceai cu aromă subţire de flori şi fructe. Astăzi este un amestec de ceai negru, verde şi oolong, deşi este clasificat ca ceai negru.
Ceylon este un ceai cultivat la diferite altitudini în Sri Lanka. Cel cultivat la altitudini mari, este galben ca mierea şi este considerat a fi printre cele mai bune ceaiuri ca aromă, gust şi putere. Ceaiurile cultivate în zonele joase sunt de culoare maro vişiniu şi mai puternice.
Ceaiul se mai produce şi în alte ţări, Nepal, Vietnam, Tunisia, Japonia.
Ceaiul negru este deseori amestecat cu alte plante pentru a obţine diverse arome. Earl Grey Tea: ceaiul negru cu ulei de bergamotă, cel mai cunoscut in Occident. English Breakfast Tea: amestec de mai multe tipuri de ceai negru pentru a merge bine cu lapte şi zahăr. English Afternoon Tea: amestec de ceaiuri tari cum este Assam cu Ceylon. Irish Breakfast Tea: amestec de ceaiuri tari, în special Assam.
Ceaiurile din frunze întregi sunt cele mai valoroase. Frunzele rupte sunt de calitate medie. Praful de ceai are o aroma puternică şi lipsă de dulceaţă şi este folosit în pliculeţe.
Producere
După recoltare, frunzele sunt mai întâi ofilite prin suflarea de aer pentru a îndeparta parţial umezeala din ele, timp de 18-32 ore după care sunt rulate timp de 30 minute, pentru a sparge celulele ce vor elibera enzimele implicate în oxidare.
Sunt apoi lăsate 1-3 ore să oxideze complet la temperatură şi umiditate controlate. Etapa se mai numeste impropriu şi fermentare. Polifenol oxidaza este enzima activă în acest proces. Nivelul de oxidare determină tipul sau "culoarea" ceaiului.
Apoi frunzele sunt uscate sau deshidratate 20 minute pentru a opri procesul de oxidare; acum sunt supuse unei temperaturi de 90°C.
Conţinut
O ceaşcă de ceai conţine aproximativ 50 mg de cofeină, în funcţie de cât de puternic este şi de dimensiunea cănii (în comparaţie cu cafeaua: 65-175 mg de cafeină/ceaşcă).
Conţine cantităţi neglijabile de calorii, proteine, sodiu şi grăsime, tanin, oligoelemente şi vitamine, polifenoli cu proprietăţi antioxidante, cunoscuţi sub numele de thearubigins şi theaflavins. Este prezentă, deşi în procente foarte limitate, teobromina, un alcaloid din cacao.
Utilizare
Ceaiul se prepară din 2,25 grame de plantă la 180 ml apă, sau o linguriţă la o cană. Spre deosebire de ceaiul verde, care devine amar când este preparat cu apă la temperaturi mai mari, ceaiul negru se prepară cu apă proaspăt fiartă (95°C).
Cele mai delicate ceaiuri negre, cum ar fi Darjeeling, ar trebui sã fie infuzate pentru 3-4 minute. Ceaiurile din frunze întregi se lasă 4-5 minute, la fel cele care se servesc cu lapte sau lămâie.
Ceaiul este o sursă de cafeină, care stimulează sistemul nervos central, relaxează muşchii netezi din canalele plămânilor (bronhiole), stimulează inima şi acţionează ca un diuretic. Consumul de ceai negru poate fi asociat cu un risc redus de accident vascular cerebral.
Un consum pe termen lung de ceai negru scade uşor tensiunea arterială şi ajută bolnavii cu boală coronariană. Are şi proprietăţi anti-diabetice. Pe termen lung, consumul de ceai negru scade concentraţia sanguină a colesterolului LDL cu 0,43 mmol/l (sau 7,74 mg/dl).
Ceaiul negru este bogat în teofilină care este utilizată în tratamentul astmului şi bronşitei.
Adăugarea de lapte contracarează efectele benefice pentru sistemul cadiorvascular.
Consumul în exces diminuează absorbţia fierului la nivelul intestinelor. De asemenea, ceaiul negru trebuie evitat inainte de culcare, din cauza cafeinei conţinute. Mai mult de două ceşti pe zi pot da agitaţie, nervozitate şi pe parcursul zilei.
Conţine acid oxalic, ceea ce îl face restrictiv pentru cei care fac litiază oxalică.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
