| Nutriţie / Ceaiuri |
Ceaiul verde
Este un ceai originar din China, obţinut din frunzele plantei Camellia sinensis, care sunt foarte puţin oxidate în timpul procesării şi îşi păstrează culoarea verde.
Frunze de ceai în infuzie. 
Este cel mai vechi ceai de plante cunoscut, consumul în China fiind mai vechi de 4000 de ani. Kissa Yojoki, sau Cartea de ceai, scrisa în 1191, descrie modul în care consumul de ceai verde oferă un efect pozitiv asupra celor cinci organe vitale, mai ales asupra inimii.
Alte denumiri
Green tea în engleză, thé vert în franceză, té verde în spaniolă, chá verde în portugheză.
Varietăţi
Longjing este cel mai cunoscut ceai verde din China. Gunpowder este un ceai popular care se regăseşte şi în ceaiul de mentă marocan, preparat din ceai verde şi mentă proaspată.
Bi Luo Chun este cunoscut ca Green Snail Spring, White Cloud este din provincia Fujian, cunoscută pentru culturile organice, Jasmine tea (Mo Li Hua Cha) este un ceai verde cu flori de iasomie, Xin Yang Mao Jian, Gou Gu Nao, Da Fang, Huangshan Maofeng, Liuan Leaf, Hou Kui sunt alte câteva faimoase ceaiuri din China.
În Japonia sunt cunoscute ceaiurile Sencha cu o aromă caracteristică, Bancha, un Sencha de calitate inferioară, mai puţin bogat în vitamine, dar cel mai bogat în antioxidanţi, Gyokuro, cu gust de alge, Kabusecha, Tamaryokucha, Matcha, sub formă de pudră, folosit în ceremonia ceaiului, Genmaicha.
În Sri Lanka este întâlnit ceaiul verde Ceylon cu o aromă bogată, iar în Vietnam se produce un ceai verde foarte parfumat. De asemenea ceaiul verde se mai produce în India, Kenia şi Indonezia.
Producerea
Plantele de ceai verde sunt cultivate în rânduri, care sunt tunse pentru a produce lăstari în mod regulat, şi în general sunt recoltate de trei ori pe an.
După culegere, frunzele sunt uscate şi rulate pentru a se extrage sucul, apoi încălzite pentru a neutraliza enzima responsabilă pentru oxidare. În cele din urmă, sunt supuse la uscarea finală. Încălzirea are loc în două moduri principale: metoda chineză, care foloseşte bazine de cupru puse pe foc, sau metoda japoneză cu jet de vapori.
Conţinut
Ceaiul verde conţine o varietate de enzime, aminoacizi, carbohidraţi, lipide, steroli, fitochimicale şi minerale. Conţine polifenoli amtioxidanţi, vitamina C, o catechină numită epigallocatechina EGCG sau epigallocatechina-3-galat (EGCG) care are proprietăţi mult mai puternice decât un simplu antioxidant.
Utilizare
În general, se folosesc două grame de ceai la 100 ml de apă, sau aproximativ o linguriţă de ceai verde la 150 ml apă. Apa trebuie să aibă cel mult 81-87°C şi o perioadă de infuzare de două până la trei minute.
Cea mai mică temperatură a apei trebuie să fie între 61-69°C şi cel mai scurt interval de infuzare de aproximativ 30 de secunde.
În general, ceaiurile verzi de calitate inferioară sunt infuzate în apă mai caldă şi un timp mai indelungat, iar ceaiurile de calitate superioară sunt infuzate în apă mai rece şi un timp mai scurt.
În cazul ceaiurilor de înaltă calitate, cum ar fi Gyocuro, se foloseşte o cantitate mai mare de frunze, iar acestea sunt scufundate în apă de mai multe ori pentru durate scurte.
Dacă ceaiul verde se infuzează la o temperatură prea ridicată sau o perioadă prea lungă, lichidul devine amar, astringent, indiferent de calitatea iniţială, deoarece va duce la eliberarea unei cantităţi excesive de taninuri. Recipientul în care se prepară ceaiul trebuie încălzit în prealabil, astfel încât apa să nu se răcească prea repede.
Ceaiul verde a devenit materie primă pentru diverse extracte utilizate în băuturi, suplimente alimentare, cosmetice.
Nivelul de cafeină (teină), este similar cu cel al ceaiului negru, 20-90 mg pe ceaşcă, dar efectele sale excitante sunt atenuate de prezenţa taninurilor. Ceaiul conţine şi teanină, care are un efect de calmare şi inhibă efectul hipertensiv al cafeinei, reduce stresul şi creşte producţia de ritm alfa în creier.
După unele studii, băutorii de ceai verde au un risc de a face pneumonie mai mic cu 47% şi de cancer cu 42% mai mic. Riscul de depresie moderată scade şi el cu 44%. Polifenolii conţinuţi scad riscul de a face boli cardiovasculare şi scad colesterolul.
Rolul său în prevenirea cancerului este însă controversat. Se pare că protejează de cancer de sân şi pulmonar.
Băutorii de ceai verde îşi păstrează mai bine capacităţile creierului la vârste înaintate. Consumul de ceai reduce riscul de demenţă şi alte boli neurodegenerative, cum ar fi Parkinson şi Alzheimer.
Ar putea avea un rol în protejarea împotriva bolilor de ochi comune, cum ar fi glaucomul. Consumul de ceai verde ar putea acţiona pozitiv împotriva stresului oxidativ la care sunt supuşi ochii.
Contraindicaţii
Este contraindicat în esofagită, colon iritabil, anxietate, insomnie, tahicardie, în anemie fiindcă împiedică absorbţia fierului. Consumat în timpul repausului alimentar, poate provoca greaţă şi vărsături, iritând mucoasa stomacului şi colonului.
În osteoporoză nu ar trebui luate mai mult de 3 căni pe zi, deoarece accelerează excreţia de calciu. Se poate observa o creştere a producţiei de urină şi poate cauza deshidratare.
Poate interacţiona cu unele medicamente. Adăugarea de lapte în ceaiul verde neutralizează antioxidanţii.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
