Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Cezar Bolliac

    Acvila străbună

    Buciumul lui Zamolx sună,
    Scoală, Acvilă străbună,
    Scoate capu, te trezeşte,
    Du-te de te-ntinereşte:
    Du-te-n Pareng de te scaldă,
    Că dă Mithra vremea caldă.

    Fă-ţi apoi o avîntare
    Şi te-opreşte-n Furu Mare,
    Şi-mi aţintă, fără frică,
    Soarele ce se ardică!
    Tinde lung a ta umbrire,
    Cheamă-ţi fiii la unire;

    Dă din aripi şi răcneşte,
    Îi adună, le grăieşte
    Că Traian plin de ardoare
    Stă pe Omul în picioare,
    Le trimete voie bună
    Şi porunca-i aşa sună:

    „Ce e astă împărţire
    Şi a numelui smintire!
    Că vlăscenii, moldovenii,
    Transilvenii, bănăţenii
    Nu-s în tablele d-aramă,
    Nici că-i ştie vechea Famă.

    Pot să facă din Dacia,
    Pe dreptate, România;
    Dar românii au un nume
    Pe cît vor trăi în lume.
    Deci să-ncete poroclirea,
    Dezertarea, dezunirea.”

    Dă-te-n Istru-apoi, cu fală,
    Ia p-aripi apă lustrală
    Şi te-ntoarce de-i stropeşte,
    Şi pe toţi îi înfrăţeşte:
    În străvechea Românie,
    Decît fraţi să nu mai fie!


    Paris, 25 martie 1856




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA