Editura Global Info / Literatură |
Cezar Bolliac
O ţigancă cu pruncul său
La statua libertăţii în Bucureşti
Uite, maică, şi surîde,
Uite, fiul meu iubit!
Rîzi, că ziua ţi-e senină,
Rîzi, că viaţa îţi e lină!
De stăpîni, cu bici de gîde,
Nu, tu nu-i fi chinuit!
Du la gură şi sărută
Ast bilet, ast sînt odor
Ce-ţi dă drepturi şi dreptatea!
Faţa ta e Libertatea;
Curcubeu de zi plăcută
E stindardul tricolor.
O, Doamne! liber, oară,
Liber este fiul meu?
N-a să simţă el robia,
N-a să simţă tirania,
Viaţa tristă şi amară,
Viaţa care-am trăit eu?
Vezi tu, maică, ce icoană!
Aşa este Dumnezeu.
Asta-i sînta Libertate
Stînd şi dînd la toţi dreptate!
Pe tirani i-a pus pe goană,
Ne-a spart lanţ şi jugul greu.
Jură-i, maic-,a ta guriţă
P-ast stindard, pe sînul meu:
C-o s-o aperi tu la mare,
C-o să-i fii un reazem tare,
Să-i dai viaţă şi credinţă,
C-o să-ţi fie Dumnezeu!
Patria, în libertate,
Ce te face cetăţean,
O să vază al tău sînge
Că ţi-l verşi, cînd s-o atinge
Legea ei ce dă dreptate,
Ca un nobil pămîntean.
Jur eu astăzi pentru tine,
Jur eu, maică,-n locul tău!
Jurăimîntu-mi fie-ţi Crezul!
Asta fie-ţi tot botezul
Ce te duce-n cer la bine,
Ce te mîntuie de rău!
Jur să aibi recunoştinţă
Către fraţii tăi români,
Ce te scot azi din robie,
Te primesc 'n a lor frăţie;
Uit-a noastră umilinţă,
C-am fost vite la stăpîni.
Să trăiască România
Ce ne ia în sînul ei!
Noi, ce nu eram în lege,
Din fii liberi nu ne-alege;
C-a ucis de veci robia
Şi cumpliţii farisei!
15 iulie, 1848