Sănătate / Terapii |
Cezariana
Cezariana este o intervenție chirurgicală al cărei scop este de a extrage fătul din uterul gravidei printr-o incizie orizontală a abdomenului deasupra pubisului, practicată în cazurile în care naşterea nu poate avea loc pe cale naturală.
Operația se practică sub anestezie, care poate fi generală sau peridurală, caz în care gravida rămâne conștientă în timpul operației.
În vechime, operația se făcea numai pe femei însărcinate care decedaseră cu puţin timp înainte de termenul naşterii. Abia din secolul al XVI-lea operația s-a făcut pe gravide în viaţă, prin deschiderea uterului.
În zilele noastre, deschiderea uterului este efectuată la nivelul colului uterin, ceea ce lasă posibilitatea de a practica alte cezariene şi deci de a avea alte sarcini ulterioare.
Decizia de a face cezariană se ia fie înaintea nașterii, fie chiar în timpul naşterii, din diverse cauze:
• uterul este malformat, fragil sau prezintă cicatrici determinate de alte cezariene,
• bazinul este prea îngust pentru trecerea fătului,
• gravida a suferit de hipertensiune în timpul sarcinii,
• copilul se naște înainte de termen şi nașterea pe cale normală ar putea sa-i provoace traumatisme,
• nașterea se prelungeşte fără ca travaliul să fie eficace,
• fătul este cu şezutul înainte sau are o problemă descoperită prin monitorizare înaintea dilatării complete a colului,
• gravida este infectată cu HIV şi trebuie prevenită infectarea fătului.
Nașterea prin cezariană are avantajul de a fi sigură pentru făt, deoarece nu există riscuri legate de cordonul ombilical, angajare greșită a copilului, sau supunerea gravidei la un travaliu prelungit în condițiile absenței dilatației. De asemenea elimină necesitatea utilizării forcepsului sau a vacuumului. (Wikipedia)