| Editura Global Info / Literatură |
Cincinat Pavelescu
O epigramă
La o şezătoare literară la Tulcea, îmi amintesc — organizată de Soc(ietatea) Scriitorilor Români — scriitorul N. Dunăreanu, citise, între alţii, o nuvelă lungă, nesfârşit de lungă. Se părea că nu se mai isprăveşte. Publicul tulcean... ce să-ţi mai spun? mort pe jumătate, era în agonie... Într-un târziu, Dunăreanu a dat Dumnezeu şi a terminat... Ca să mai înviez puţin auditoriul, adică să-l readuc la simţiri, am apărut pe scenă şi am citit epigrama aceasta:
Când a-nceput nuvela Dunăreanu,
Era la cârmă încă Brătianu,
Când a sfârşit nuvela... Dunărescu...
Venise generalul Averescu...
Probabil că epigrama asta, care-i plăcuse mult ilustrului general pentru care eu am un adevărat cult, l-a făcut să-şi aducă aminte de mine cu atâta bunăvoinţă. De altfel, primulministru avusese raporturi de prietenie cu tatăl meu... Dar să revenim la chestie... Ne-am luat cu vorba. Să presupunem acum că în adevăr aş fi fost numit director general, ce s-ar fi întâmplat? Mărturisesc sincer că emoţia mea ar fi fost enormă. Să revăd pe toţi marii noştri artişti pe care i-am admirat ani îndelungaţi sub unghiul autorităţii active ce mi-ar acorda o demnitate de director... Sunt convins, însă, că vechile mele raporturi de amiciţie cu Nottara, Gusty, Demetriad, Soreanu, Brezeanu mi-ar fi înlesnit mult dificultăţile debutului şi realizarea programului.
Nu ţi-aş putea vorbi — scuză-mă, te rog, — de programul prezumtivei mele direcţiuni. Lasă-mă să văd decretul iscălit şi atunci îţi promit o nouă şi lungă convorbire detaliată. Altceva e să vorbeşti despre iepure, şi altceva să stai cu puşca în mână, în pădure, în faţa lui.
Dar fiindcă văd că insişti cu programul, îţi voi spune că de la început aş fi fost decis să încep la Teatrul Naţional "Joile literare" de la Comedia Franceză, pentru ca publicul să poată lua contact direct cu scriitorii şi operele lor. Aş vrea cu acest prilej scriitorii să fie larg remuneraţi.
Aş fi încurajat în primul rând literatura dramatică originală, aceea care merită, bineînţeles. Aş fi căutat să realizez un repertoriu pentru public, întrucât teatrul trebuie să fie şi o distracţie, dar şi o şcoală. Ridendo castigat mores!... Aşa ceva — nu ştiu dacă mă înţelegi bine — nu prea se realizează la noi. Publicul, în ceea ce priveşte repertoriul, e cam lăsat la coadă.
Repertoriul pentru public... A, dar subiectul acesta e prea serios... ca să putem vorbi de el numai în treacăt.
— Vezi... numai ideea că aş fi putut fi instalat pe scaunul directorial de la Teatrul Naţional mi-a dat o seriozitate şi un aer grav, incompatibil cu caracterul meu vesel şi firea mea zâmbitoare. Până în momentul acesta încă n-am luat contact cu generalul ilustru care mă ocroteşte cu multa sa bunăvoinţă şi cu aprecierea sa atât de măgulitoare.
Dar... mai e o chestiune care mă tulbură mult. Chestiunea inamovibilităţii mele de magistrat — sunt doar consilier — pe care aş pierde-o venind la direcţiunea teatrului...
Însă în viaţă totul e provizoriu...
Inamovibilitatea adevărată nu începe poate decât la... cimitir.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
