Editura Global Info / Literatură |
Constantin Alexandru Rosetti
Fracul meu
Aşa de gol în toate cum m-am născut în lume
Trăiesc şi până astăzi; muncesc, dar n-am putut
Să-mi fac trăsură, haine, parale şi un nume;
Dar îns-am pus eu minte şi-un frac azi mi-am făcut!
Şi azi ca-n toată vremea datornicii veniră,
Obraznici cât se poate; boieri, i-aţi cunoscut!
Dar însă cu ocară, cu brânci mai toţi ieşiră,
Fiind c-am pus eu minte şi-un frac azi mi-am făcut.
Acum să fac mătănii, la piept eu a mă strânge,
Să-mi plec şi ochi şi capu, şi mâna să sărut,
Să muşc, să vânz pe unu, pe altu iar a linge
Le-am învăţat pe toate, şi-un frac azi mi-am făcut.
Rang, slujbă, bogăţie, acuma vin grămadă,
Acea idee proastă de cinste am perdut;
La un boier prea mare mă duc acum îndată
Şi mâine şi poimâine, şi-un frac azi mi-am făcut.
Plecai să merg, dar însă împins de îngânfare,
Pe la a mea Elenă, să trec puţin am vrut;
Dar ea-mi zise: „Dragă şi tu în astă stare,
Şi tu cu haina curţii şi tu frac ţi-ai făcut?”
Ca vis, ca-nălucire, cum piere toate-n lume,
Zadarnica-mi mândrie îndată a trecut!
Şi-am zis: decât ast „dragă”, nu voi eu un alt nume
Nu voi palat, rang, aur, şi fracul am vândut.
1843