Editura Global Info / Literatură |
Constantin D. Aricescu
Părul lăudat
P-o poiană mare,
Şi frumoasă tare,
A crescut odată un păr minunat,
Ce de toată lumea era lăudat.
Popolul grămadă, foarte curios,
Alerga să vază părul cel frumos:
Şi fieştecine câte-un sac ducea,
Cu pere alese crezând a-l împlea;
Însă, o mirare!
Văzu fiecare
Că părul măreţ
Era pădureţ;
Ba şi scorburos,
Sterp şi nodoros;
Şi din păr cădea
Câte-o pară-abia;
Şi aceea... rea! (bis)
Iar vestitul nume
De părul mănos
Îl didese-n lume
Un român drăcos:
Voind cu aceasta a ridicula
Pe cei ce cred toate fără-a cerceta.
D-atunci s-a născut
Proverbul ştiut:
Nu te du cu sacul la părul lăudat,
Că te-ntorci cu dânsul gol şi ruşinat.
1872