Constantin Stamati

Un român înstrăinat

Mâhnit şi pe gânduri şed posomorât,
Cu un dor nespus
Ş-întristat, şi dornic trăind amărât,
Mă uit spre apus...

Acolo îi viaţa!
Acolo-i speranţa!
Să fim fericiţi
De-am fi toţi uniţi.

Eu tânăr fiind,
Acolo lăsând
Strămoşeşti mormânturi, fraţi ce mă iubea,
Şi plină de graţii pe Moldova mea
Dornic părăsind.