Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Costache Bălăcescu

    Iarăşi la Meidan coconu Drăgan

    Pă semne că nu ştiţi bine
    Cine-i Coconu Drăgan?
    Întrebaţi-mă pe mine
    Că-l ştiu ca p-un bou bălan.
    Drăgan Ploscă,
    Sin Stan Cloşcă,
    Brat Micilă,
    Zet Mircilă,
    Vnuc Voicilă-ot Tătărăi,
    Biv ceauş za armăşăi,
    Este din copilărie-i
    Un om foarte însemnat,
    Şi din fire, din pruncie-i
    Cu mari daruri înzestrat.
    Nici să ştie
    Să mai fie
    Altu-n lume
    Cu-aşa nume,
    Cu-aşa slavă
    Ş-aşa glavă.
    Cu ipolips şi de neam,
    De agighios şi adam;
    Milocestiv, blagorodnic,
    Taşaclâu şi galantom,
    Milosârdnic, dobrohovnic,
    Şi cărturar vai de om;
    Că când scrie
    Te mângâie,
    Când citeşte
    Te slăveşte;
    Iar când cântă saltichia,
    Îţi sare din cap tichia.
    De iuschiuzar, tertipgiu
    'Ngrozea lumea de holteiu
    Când era şi calemgiu,
    C-are praxis şi condeiu,
    Angarale,
    Satarale,
    Podvezi grele,
    Bitirmele,
    Cacirmale
    Şi locmale,
    Chilipiruri
    Şi gheliruri
    Rusumeturi şi husmeturi,
    Istoviri cu marafeturi,
    Cine altu era-n stare
    Aşa a le ticlui,
    Şi cu-atâta-ndemânare
    A le şi başirdisi?
    De aceea
    'I zicea cheia
    Bogăţiei
    Vistieriei,
    Vrednic s-iconomisească
    Toate, şi s-apandisească.
    Ş-orice metahiriseşte,
    'I iese, că e ugurliu,
    Şi de obşte se iubeşte,
    Căci e foarte ciracliu.
    Ş-aşa mare
    A fost, şi tare
    În tot veacul
    Şi-n tot fleacul.
    Lua cinuri,
    Da suspinuri,
    Scutind Iude-n Prooroci,
    Argaţi, robi, iproci, iproci
    Tar trezi vist, ftori post,
    Vel iuzbaşa de harem,
    Mereu pe urdin a fost,
    Ca când era un blestem.
    Dijmărituri,
    Oierituri,
    Cotărituri,
    Cornărituri,
    Unu nu scăpa din ele,
    Chiopoul, fiu de lele,
    Un aşa, deci, ipochimen
    Cum să nu se plihtisească
    Când vede-acum pe un nimen
    Din canoane să-i vorbească.
    D-alde ale
    Haimanale
    După drumuri,
    Plini de fumuri
    Că ştiu toate,
    Când el poate
    E cu cinci coţi,
    Decât toţi,
    Mai-nvăţat, şi cu trei caturi
    Învechit în maslahaturi.
    Rău, dar, se ponoslueşte,
    Şi rău a zis cin' a zis,
    Că nimica nu plăteşte
    Când odată-i evhnenis.
    Nu daţi mare
    Ascultare,
    La zănatici
    Şi lunatici,
    Care zic c-ortografia
    Poate goni sărăcia,
    Şi cer limba să ne-o strice
    De la moşi de la strămoşi.
    C-aştia sunt oameni de price,
    Şi bârfesc nişte gogoşi.
    Tu cu-oiota
    Eu cu iota;
    Tu cu-ciota
    Eu cu iota;
    Tu varia,
    Eu oxia;
    Tu cu multă pricopseală,
    Eu cu bani de cheltuială;
    Spune-mi dacă eşti cuminte,
    Cine e mai folosit?
    Tu ce scoţi nouă cuvinte
    Ş-umbli cu cotu cârpit?
    Tot temeiul,
    Nu-i condeiul,
    Nici cioplirea,
    Fericirea;
    Ci să ştii să-ntorci dulapuri,
    Să rabzi multe, să-nghiţi hapuri,
    Să despici şi firu-n două
    Şi să scoţi din piatră lapte,
    Iar nu să-mi spui basme nouă,
    Şi că trei şi trei fac şapte.
    — Măi Drăgane!
    Măi cocoane!
    Ţin-te bine,
    Măi creştine,
    De dârbovnic,
    Şi gromovnic,
    De pisanii
    Şi cazanii,
    Că-s izvorul cunoştinţii,
    Şi fii cum ţi-au fost părinţii.
    Iar ei fie
    Ce-or vrea. Scrie
    Chinezeşte,
    Păsăreşte.
    Tu vezi, stare
    Să-ţi faci mare
    Cântă pesne
    Că-s mai lesne,
    Şi rămâi cum te-ai aflat
    Lăzărilă de-nvăţat.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA