Editura Global Info / Literatură

Costache Negri

Pentru Bălcescu

De râvnă spre maica ţară, inima ta mult pătrunsă,
Tu ce faci a se renaşte nişte vechi izvoare-ascunse,
A strămoşilor izbînde, te-ai muncit a da-n lumină
Ş-a lor verde, bărbăţie de fapte voinice plină.

Astă muncă, astă rîvnă, au în sineşi mulţămire,
Căci tu eşti întîi avutul ce culegi cu răsplătire
În comori necunoscute, ce-au fost pradă de uitare,
Din a căror bogăţie tu reverşi îmbelşugare.

Nu uita că-n întunerec, pipăind scumpe cercări,
Deşi rîul ne desparte, prin al său curs între ţări,
Tot luceşte o făclie de prietene scîntei,
Pe a căror mică pară, tu drept pravăţ să o iei.

Ca să-ndrepţi gîndu-ţi vrodată spre Mînjina, ce jeleşte
Că norocul nestatornic de prieteni o lipseşte...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA