| Ştiri / Ştiinţă |
Cucii evoluează pentru a semăna cu gazdele lor și formează noi specii în acest proces
Teoria coevoluției spune că atunci când speciile care interacționează strâns provoacă schimbări evolutive unele în altele, aceasta poate duce la speciație - evoluția de noi specii. Dar până acum, dovezile din lumea reală pentru acest lucru au fost rare.
Cucii evoluează pentru a semăna cu gazdele lor. Foto: Mark Lethlean
O echipă internațională de cercetători de la Universitatea din Cambridge, Marea Britanie, Universitatea Națională Australiană, Agenția Națională de Știință a Australiei și Universitatea din Melbourne a găsit dovezi că coevoluția este legată de speciație, studiind cursa evolutivă dintre cuci și păsările gazdă pe care le exploatează.
Cuciil își depun ouăle în cuiburile păsărilor mici, cântătoare. La scurt timp după ce puiul de cuc eclozează, împinge ouăle gazdei din cuib.
Gazda nu numai că își pierde toate ouăle, dar își petrece câteva săptămâni crescând cucul, ceea ce consumă timp atunci când ar putea să se reproducă.
Fiecare specie de cuc se potrivește îndeaproape cu aspectul puilor gazdei lor, păcălindu-i pe părinții gazdă să accepte cucul.
Studiul arată cum aceste interacțiuni pot determina apariția de noi specii, atunci când o specie de cuc exploatează mai multe gazde diferite.
Dacă puii fiecărei specii gazdă au un aspect distinct, iar gazdele resping puii cu aspect ciudat, atunci specia de cuc diverge în linii genetice separate, fiecare imitând puii gazdei sale. Aceste noi linii sunt primul semn al apariției de noi specii.
Diferențele izbitoare dintre puii din diferite linii de cuc corespund unor diferențe subtile în penajul și chemarea adulților, care ajută masculii și femelele care se specializează pe aceeași gazdă să se recunoască și să se împerecheze între ele.
Doar cucii care seamănă cel mai mult cu puii gazdei au șansa de a scăpa de descoperire, așa că de-a lungul multor generații puii de cuc au evoluat pentru a imita puii gazdă.
O analiză la scară largă a tuturor speciilor de cuci a constatat că acele linii care sunt cele mai costisitoare pentru gazdele lor au rate de speciație mai mari decât speciile de cuc mai puțin costisitoare și rudele lor neparazitare.
Studiul a fost posibil prin extragerea ADN-ului din coji de ouă din colecții mai vechi și secvențierea acestuia pentru studii genetice.
Cercetătorii au reușit apoi să combine două decenii de muncă comportamentală pe teren cu analiza ADN-ului specimenelor de ouă și păsări deținute în muzee și colecții.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
