Ştiri / Ştiinţă |
Cum se roteşte floarea-soarelui după Soare
Cercetătorii de la Universităţile Davis şi Berkeley din California, Statele Unite, au descoperit că plantele de floarea-soarelui au legate genele lor de creştere la un ceas intern, pentru a urmări Soarele în timpul zilei, pe măsură ce cresc.
În timpul zilei, partea estică a tulpinii se alungeşte mai mult decât partea vestică, rotind tulpina şi floarea spre vest pentru a urmări tranziţia Soarelui.
Noaptea, partea vestică creşte mai repede, rotind capul florii înapoi spre est, pentru a capta razele Soarelui care răsare.
Mai mult, odată ce planta a ajuns la maturitate, genele cu ceas opresc această creştere diferenţiată, lăsând floarea cu faţa spre est pentru a aduna căldura dimineţii de la Soare, ca să ofere o platformă caldă albinelor pentru polenizare.
La fel ca animalele care au ceasul circadian intern pentru a regla ciclurile de somn, temperatura şi hormonii, plantele au un ceas intern pentru a regla ciclul lor de 24 de ore.
Se pare că există două mecanisme de creştere în tulpina de floarea-soarelui. Primul, stabileşte rata de bază de creştere pentru plantă, în funcţie de lumina disponibilă.
Al doilea, controlat de ceasul circadian şi influenţat de direcţia luminii, face ca tija să crească mai mult pe o parte decât pe alta, balansându-se astfel de la est la vest în timpul zilei.
Pe măsură ce floarea-soarelui se maturizează şi floarea se deschide, creşterea ei încetineşte, iar planta se opreşte din mişcarea diurnă şi se stabileşte cu faţa spre est, ca să se încălzească mai repede dimineaţa, atrăgând de cinci ori mai multe insecte polenizatoare.
Multe plante îşi orientează frunzele spre Soare şi se întorc înapoi pe timp de noapte, dar puţine acţionează ca floarea-soarelui pentru a transforma întreaga tulpină.
Acest comportament a fost descris de către oamenii de ştiinţă încă din 1898, dar nimeni nu a reuşit până acum să-l asocieze cu ritmul circadian.