Filozofie și religie / Dhammapada

Dhammapada

Traducere: BOGDAN FLORIN PAUL, dupa "The Dhammapada and Sutta Nipata", Sacred Books of the East, vol. 10, ed. F. Max Müller

V. Prostul (Balavagga)

60. Lungă este noaptea pentru cel treaz; lung este drumul pentru cel obosit; lung este ciclul nașterii și al morții pentru prostul care nu cunoaște învățătura Eliberării.

61. Dacă cel călător nu întâlnește pe unul mai bun decât el însuși, sau [măcar] egal, să se țină ferm de călătoria-i solitară; cu prostul nu există tovărășie.

62. „Acești fii îmi aparțin, această avere îmi aparține” - așa sunt gândurile cu care se chinuie prostul. El însuși nu-și aparține sieși; darămite fiii și averea?

63. Prostul care-și cunoaște prostia, este înțelept măcar într-atât. Dar prostul care se crede înțelept, acela este numit prost cu adevărat.

64. Chiar dacă prostul ar sta alături de un înțelept, fie și viața toată, el nu va simți adevărul, ca o lingură care nu simte gustul supei.

65. [Dar] un om inteligent, dacă stă lângă un înțelept, fie și un singur minut, el va simți adevărul, precum limba care simte gustul supei.

66. Proștii, oameni cu înțelegere îngustă, pe ei înșiși se au drept cei mai mari dușmani, căci fac fapte rele, care rodesc fructe amare.

67. Acea faptă pe care omul ajunge mai târziu să o regrete, a cărei răsplată o primește plângând, cu lacrimi pe obraz, acea faptă n-a fost bine făcută.

68. Dar acea faptă pe care omul nu ajunge să o regrete, a cărei răsplată o primește încântat și bucuros, acea faptă este bine făcută.

69. Câtă vreme fapta rea pe care a făcut-o nu ajunge să poarte fruct, prostul se gândește că este ca mierea; dar când fructul se coace, atunci prostul suferă.

70. Chiar dacă, lună după lună, prostul ar mânca doar atât de puțin cât încape pe vârful unui fir de iarbă kusa, el tot nu valorează nici cât a șaisprezecea parte, față de cei care au înțeles în profunzime dharma.

71. Fructul faptei rele nu vine pe loc, precum laptele proaspăt muls nu se acrește imediat; mocnind ca focul sub cenușă, fapta rea îl urmărește pe prost.

72. Dar când fapta rea iese la iveală, îi aduce suferință, îi alungă veselia, îl face să-și piardă capul.

73. Lasă-l pe prost să-și dorească o reputație mincinoasă, întâietate între asceții pribegi, supremația în adunări, adorația oamenilor!

74. „Fie ca atât mireanul, cât și cel ce a părăsit lumea, să ție minte că eu am făcut fapta asta; ei să asculte de mine în tot ce trebuie făptuit și în tot ce nu trebuie făptuit!” - așa gândește prostul, și în el dorința și mândria sporesc.

75. Calea spre bogăție este una, calea care conduce la Nirvana este alta; daca ascetul călător, discipolul lui Buddha, a înțeles aceasta, el nu va tânji după glorie, el va tânji după separarea de lume.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA