| Editura Global Info / Dicţionar englez-român |
CONJURE
| Pronunție (USA): |  | (GB): | |
Traducere în limba română
conjure1 verb A. tranzitiv
1. (şi to conjure up / down) a chema, a invoca (spiritele) prin magie sau descântec.
2. a scoate, a izgoni, a alunga (prin farmece sau descântece).
3. a vrăji, a descânta, a fermeca, a face (cuiva) cu ulcica.
4. (fig.) to conjure up a evoca, a aduce în faţa ochilor, a trezi, a reaminti; a reconstitui;
he conjured up old memories a evocat amintiri din vremuri uitate;
she conjured up Beethoven’s character ne-a evocat personalitatea lui Beethoven.
conjure1 verb B. intranzitiv
1. a face vrăji, a face farmece, a se îndeletnici cu magia; a invoca spiritele, forţele oculte.
2. a face minuni, a avea un efect magic; a avea o mare înrâurire / influenţă;
a name to conjure with un nume răsunător / cu mare trecere.
3. a face scamatorii.
conjure2 verb A. tranzitiv
a implora, a ruga, a conjura.
conjure2 verb B. intranzitiv
a se conjura, a jura, a face legământ, a se lega.
Exemple de propoziții și/sau fraze:
But until then, I conjure you, do not mention or allude to it.
(Frankenstein, de Mary Wollstonecraft Shelley)
But for the quiet picture I had conjured up, of my mother in her youth and beauty, weeping by the fire, and my aunt relenting to her, I hardly think I should have had the courage to go on until next day.
(David Copperfield, de Charles Dickens)
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
