REBUKE

Pronunție (USA): (GB):

Traducere în limba română

rebuke I. verb tranzitiv

1. (for) a dojeni, a mustra (pentru); a face (cuiva) reproşuri (pentru); a reproşa, a imputa (cuiva, ceva);

my heart rebukes me mă mustră conştiinţa.

2. a stâlci în bătăi, a bate măr.

rebuke II. substantiv

dojană, ceartă, mustrare; reproş; imputare;

without rebuke fără cusur, impecabil, ireproşabil.