Editura Global Info / Literatură |
Dimitrie Anghel
Amiaza
E cald şi lângă trunchiuri umbra treptat se face tot mai mică,
Văzduhul tot nu se-nfioară de nici un zbor de rândunică.
Şi doar furnicile de-aleargă acuma fără de hodină,
Mărgele negre sămănate pe drumuri albe de lumină.
În straturi florile-s trudite; un crin din când în când se-ndoaie
Şi lung priveşte-n sus, să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie?
Dar întristat în ţernă iarăşi îşi frânge trupul zvelt în două...
Ce n-ar da florile să aibă acum măcar un strop de rouă!