Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Dimitrie Anghel

    Cântecul greierului

    Sunt poate milioane de ani de-atunci — o, Soare!
    De când tu cel ce astăzi urci bolţile de-azur.
    Erai de-abia o pată prin neguri călătoare,
    O forţă-n mers ce-şi cată o formă şi-un contur.

    Aşa erai, dar timpul ţi-a modelat conturul
    Şi incendiul ce-n tine mocnea de veşnicii,
    Înflăcărat deodată a luminat azurul
    Şi ale mele negre şi mari melancolii.

    Aşa erai pe vremea întâiei aurore,
    Pe când eu, negrul greier, rapsodul fără glas,
    Ce te cânta-nstrunându-şi elitrele-i sonore,
    Aşa am fost de-a pururi şi-acelaşi am rămas.

    Eu sunt întâiul sunet care-a trezit ecouri
    Făr-a trezi pe lume fiorul unei uri,
    Rapsodul ce-a rupt pacea înaltelor platouri
    Şi-a deşteptat visarea funebrelor păduri.

    Ca într-o seră caldă trăiam punctând tăcerea,
    Privind plin de uimire cum vremile în mers
    Înalţă continente ori pregătesc căderea
    A cine ştie cărui fragment de univers.

    Părea cum că natura arareori sătulă
    De vechile tipare căta izvoade noi;
    Cum de-a putut fragila şi fina libelulă,
    Vâslind atâtea veacuri, s-ajungă pân' la noi?

    Azi năruia şi mâine, cum o-mbia capriciul,
    Zvârlea în dar eterne nimicuri pe pământ,
    De-atunci şi-a aprins lampa albastră licuriciul,
    Şi n-a mai fost în stare s-o stingă nici un vânt.

    O aripă de gâză, un sunet şi-o lumină
    Au stăruit şi totuşi atâţia uriaşi
    Făcuţi să-nfrunte vremea s-au prefăcut ruină
    Şi-au dispărut din lume făr-a lăsa urmaşi.

    Pavat e tot pământul cu lespezi de morminte,
    Şi numai eu, rapsodul în veci nemuritor,
    Păşind pe ieroglife de albe oseminte,
    Mai cânt un miserere în amintirea lor.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA