Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Dimitrie Anghel

    Crizanteme

    Se trec şi florile de toamnă, cele din urmă flori, şi-n casă
    Lângă oglinzile-obosite, o fată şubredă şi pală
    Preschimbă florile în vase, evlavios ca o vestală.
    Mor florile mâhnite, toamna, în casa cui n-a fost mireasă...

    Înc-un mănunchi, şi câte visuri şi primăveri — câtă ruină!
    Dac-ar avea grai ca să spuie, oglinda câte n-ar mai spune;
    A tale braţe obosite putere n-ar avea s-adune
    Troienele de flori bogate, culese zilnic din grădină.

    Norocu-ntăilor brânduşe culese-n zori de zi pe rouă...
    Cum s-a trecut, şi cum trec toate pân' vine moartea să te cheme;
    Azi vasele-s împodobite cu triste flori de crizanteme;
    În lacrimi tremură oglinda ca faţa apelor când plouă.

    Şi-mbrăţişaţi alături plângem, plângi blândă, candidă vestală,
    Din lacrimi liniştea sporeşte, ş-a fi târziu pricepi ce-nsamnă.
    Brânduşele-nfloresc de-a pururi şi poate soarele de toamnă
    S-o-nduioşa ca să-ţi arunce pe frunte mândra lui beteală.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA