Dimitrie Anghel

Excelsior!¹

Cunosc atâţi netrebnici care zic:
„Să nu pui preţ pe anii care zboară!”
Ei nu pricep că viaţa-i o comoară
Şi nu prevăd în moarte-un inamic.

Lor li se pare natural să moară,
Că după moarte nu mai e nimic:
Nu ştiu că firea e un alambic,
În care tot renaşte-a doua oară.

Sub care formă viaţa-o să te cheme
Ca s-o trăieşti din nou în altă vreme,
Tu nici nu poţi măcar să bănuieşti...

De-aceea mergi şi luptă înainte,
Ca dincolo, de-ţi vei aduce-aminte
De viaţa ta de-acum, să nu roşeşti.

1. Scrisă în colaborare cu Ştefan Octavian Iosif