Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Anghel

Fantazie

În Elseneur e pace de mult şi nu s-aude
Decât un joc de apă cum liniştea o taie.
În parcul vechi sub ramuri aleele sânt ude,
Şi aerul e dulce şi clar, ca după ploaie.

Un miros trist de roze, ce mor pe crengi uitate,
Pătrunde pretutindeni parc-ar voi să spuie
Că se petrece-o taină în vechile palate,
Dar taina ce-o păstrează n-o spune nimănuie.

Chemat de-a ior mireasmă, Hamlet în neagra-i mantă
Coboară între ele, vrând una să-şi culeagă
— Ce albă şi frumoasă e blonda lui amantă —
Şi braţul lui tresare, simţind cât-îi de dragă.

O roză, ah, o roză cât de uşor se frânge.
Dar când să frângă roza, învoaltele-i petale,
Lucind o clipă-n umbră ca nişte stropi de sânge,
Căzură deodată pe mâinile lui pale.

Şi tot mai mari, mai dese, porniră ca să cadă...
Dar el fugea, şi-n goană, cu poala lungei mante
Şi-adăpostea de sânge strălucitoarea spadă,
Gândind ce-o să răspundă nebunei lui amante ?

TE-AR MAI PUTEA INTERESA