Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Dimitrie Anghel

    Floarea-soarelui

    Dă-n sânge lăurusca pală şi cârtiţa-şi face mormântul,
    S-adoarmă, cu venirea iernii, sub ţarina din moşunoaie,
    O floare-a-soarelui uitată se scutură şi îşi despoaie
    Podoaba razelor apuse, încetinel, când bate vântul.

    Şi s-a făcut parcă-ntuneric cu cea mai de pe urmă rază,
    Ce s-a desprins lucind în aer, din nimbul palid de lumină:
    De-ajuns i-o candelă-ntr-un templu şi-i de ajuns într-o grădină
    O floare ca să-nveselească un suflet singur ce visează.

    Căci vezi, în ea lucea lumina întâi când pasările cântă,
    Şi iarăşi, ca un frate dulce, când da-n apus, mâhnitul soare
    Tot ei îi trimetea pe gânduri cea mai din urmă sărutare,
    De tremura în umbră preajma ca-n jurul unui cap de sfântă.

    De-acum, ca peste-un câmp de moarte, o să răsară jalnici zorii;
    Frumos era cuibul de aur şi dulce galbena-i văpaie...
    — Ce greu trebui să fie somnul sub ţărâna din moşunoaie!
    Cuceritoare umbra creşte ca-n amurgitul unei glorii...




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA