Editura Global Info / Literatură |
Dimitrie Anghel
Imn
Împărecheri ciudate de slove...o, cuvinte!
Ce farmec se deşteaptă când vă rosteşte gura...
De n-aţi fi fost voi oare, atunci cu ce veşminte
S-ar fi-mbrăcat pe lume şi dragostea şi ura?
Ce-ar fi făcut un suflet cu tot ce-adună-ntr-însul,
Şi oare braţul volnic, şi buza ce sărută,
Şi ochii, luminoşii, ce au cu dânşii plânsul,
Ar fi putut să spuie ce tace-o gură mută?
Cuvinte, juvaere... voi singurele-amante
Ce mi-aţi păstrat credinţă, din ce adânci nevoi
Aţi răsărit, ca-n urmă, ca nişte diamante,
Din val în val s-ajungeţi curate pân la noi?
Subt bolta cărei peşteri aţi răsunat voi oare,
Ca după vremuri strânse, vers după vers, cu greu,
În ganga unei strofe pe veci nemuritoare,
Să răsunaţi prin gura şi harfa lui Orfeu?
Cuvinte, juvaere, ecouri depărtate
Al altor suferinţe şi bucurii - cuvinte,
Cu voi trăiesc trecutul şi clipa care bate,
Şi viaţa care-ncepe dincolo de morminte.