Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Dimitrie Anghel

    Linişte

    Cât de sfioasă creşte noaptea, pălind încet din scară-n scară
    Şi câtă linişte se lasă; pe cer grămezile de stele
    Răsar ca niciodată parcă, iar luna plină printre ele,
    S-alege albă şi scânteie ca un ban nou într-o comoară.

    Lângă habuz, leandrul fraged din când în când arunc-o floare,
    Iar apa-nrumenind o clipă, când îşi reface-oglinda-n lună,
    În loc de-o floare vede două cum tremurând se împreună
    Ca două guri care se cată de mult să-şi dea o sărutare.

    Vedenii lunecă sub ramuri ca-n nopţile de Sânziene,
    Când crinii albi pornesc pe drumuri feriţi de orişice ispită,
    Iar eu, păşindu-le pe urmă, trec ca o umbră fericită
    Ce-ar rătăci pierdută-n tihna Câmpiilor Elizeene.

    În slavă braţele-amândouă le-nalţi atunci, şi-n noaptea clară
    Îngenunchind, sărut pământul şi-i mulţumesc, simţind în mine
    Nădejdea tinereţii mele, nădejdea clipelor senine
    Cum iar se-aprinde şi scânteie ca un an nou într-o comoară.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA