Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Anghel

Marină

O, mare iubită! Ce bună amică eşti tu cu poeţii!
Porneşte vaporul, şi iată-mă singur din nou lângă pupă.
Viu aeru-mi umflă plămânii de parc-aş sorbi dintr-o cupă
Demonică, filtru-ncărcat de toate puterile vieţii!

Ah, gustul trecutelor lacrimi, pe care le-am plâns altădată,
Pe buzele-mi pale acuma-l simt iarăşi — mărgelele de sare!
Ce altă dovadă mai vie că matca-ţi adânc zbuciumată
E albia primordială a vieţii, o, tainică mare?

Ce giulgiu imens peste-un leagăn strâng apele verzi mişcătoare,
Ce-albastru a prins peste tine în cuie de foc baldachinul!
În noaptea aceasta simt bine că-s clipa etern călătoare,
Că-s una cu apele mării şi una sunt cu seninul!

Greu cade nămolul la funduri, ca după furtună, şi cine
În apa privirilor mele ar fi să privească de-aproape,
N-ar crede c-aşa limpezime l-ascunde atâta de bine
precum îţi învăluie taina imensul tău giulgiu de ape!

Şi gândul meu fuge-nainte departe pe-ntinderea mării
Ce splendidă-mi pare această albastră şi unică oră!
O, dacă pe clipele-aceste s-arunc aş putea o ancoră,
Ce vesel aş da pe vecie tot restul vieţii uitării!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA