Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Anghel

Melancolie

Miresme dulci plutesc în aer sub bolţi umbrite de liane,
Şi-i linişte-n grădina toată şi pace ca-ntr-o săhăstrie
În care-ar fi murit viaţa învinsă de melancolie.
Din trandafiri, ici-colo, pică petale albe, diafane.

Ş-un glas de greier nu s-aude macar să-nalţe imnul vieţii,
Să rupă liniştea ţăsută în jurul celor ce-au să moară;
Îşi face cuib uitarea tristă şi pacea creşte funerară,
Pe unde pasul nu mai calcă şi nu mai cântă cântăreţii.

Cu visuri, cu gânduri frumoase, cu fantazia mea, cu viaţă,
Învins de-o milă nesfârşită aş vrea să-npoporez natura;
Dar braţele îmi cad trudite şi mută îmi rămâne gura,
Simţind-nelămurit în mine că numai liniştea-i măreaţă.

Un cânt, cât de duios, acuma n-ar fi el oare-o pângărire,
Când e atâta armonie în nentrerupta, sfânta pace?
Grădina e-o poemă dulce şi, vezi tu, vântul care tace,
E ca o mână adormită pe coarda rupt-a unei lire.

Somn bun ş-odihnitor, natură, somn bun; cîntărilor vieţii
Azi preţuiesc tăcerea morţii - veni-va altul poate-odată
Ca prin poveşti să te trezească spuindu-ţi vorba fermecată,
Eu prea sunt trist...Pe cerul palid s-aprind iar zorii dimineţii.

Şi-n mintea mea ca într-un templu în care-au plâns dureri profane,
Se face linişte şi pace pe-ncetul ca-ntr-o săhăstrie
În care-ar fi murit viaţa învinsă de melancolie,
Şi unde numai trandafirii mai cern petale diafane.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA