Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Dimitrie Anghel

    Omul din lună

    Privesc o semuire de om în discul lunii,
    Un chip bizar ce râde, privind de sus pământul,
    Un râs amar şi straniu ce-l au numai nebunii,
    Şi morţii, când pe buze li-a-ncremenit cuvântul.

    E-un om cu bună seamă, e-un cap de om, - o mască,
    Dar după ironia acestei măşti s-ascunde
    Cea mai cumplită moarte ce-a fost să-mpărăţească;
    Şi totuşi chipul ăsta îl ştiu de nu ştiu unde...

    L-am mai văzut desigur demult, dar poate anii
    Şi-au zugrăvit sarcasmul pe marea lui durere
    Şi tot ce-a ars într-însul s-a stins azi ca vulcanii
    Ce râd în discul lunii cu-albastrele cratere.

    L-am mai văzut desigur, şi-l ştiu, - dar tu, iubită,
    Ce te-ai desprins să judeci cuminţii şi nebunii,
    Când stai privind pe geamuri cu faţa liniştită
    Cunoşti tu cine-i omul ce râde-n discul lunii?




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA