Dimitrie Anghel

Pastel în metru antic¹

Lui Artur Stavri

Trist îmi apare din neguri enormul oraş după ploaie,
Soarele-i bate-n fereşti umede încă de plâns.

Negrii castani îşi întind adormiţi candelabrul de ramuri…
Cine-a suflat şi le-a stins albele flăcări de flori?

Trece amurgul acum pe ceruri cu dulcea-i estompă —
Vesele farduri punând pe o mască de mort.

Cum înserează acuma clamoarea stridentă-n uzinii
Umple de vaier prelung posomorâtul amurg.

Dreaptă-o coloană de fum se înalţă din horn către ceruri,
Stăruie-o clipă sporind, se risipeşte apoi,

Se despleteşte-n şuviţe şi cade respinsă din slavă,
Ca pe rugul funest fumul fugar a lui Cain

1. Din volumul "Caleidoscopul lui A. Mirea" (1908-1910) scris în colaborare cu Ştefan Octavian Iosif