Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Dimitrie Anghel

    Reverie

    Cântai un cântec straniu din ţările de nord,
    O melodie blânda şi limpede ca gheaţa;
    Şi eu visam pe gânduri ce dulce-ar fi fost viaţa
    Să am cu tine-o casă pe-o margine de fiord.

    Ca marmura curată, de sus şi până jos
    Să fie albă toată, şi-n ape să se vadă,
    Stătând misterioasă subt gluga de zăpadă
    Cum stă pe-un vârf de stâncă un cuib de albatros.

    S-o-mprejmuie tăcerea eternă de la poli,
    Să pară-ncremenite de veacuri toate cele
    Subt mantii somptuoase de albe catifele,
    Şi noi să fim ai vieţii cei de pe urmă soli.

    Să dea ocol cu spaimă corăbiile mari,
    Şi-n locul lor, solemne pe calmul apei noastre,
    Gheţarii să-şi pornească escadrele albastre,
    Plutind fără de steaguri şi fără marinari.

    Iar soarele fantastic să creasc-atunci şi el,
    Nu-n zări, ci pretutindeni, ş-odată în tot locul
    Să rumenească cerul, şi-n urmă roş ca focul,
    Să stea deasupra noastră, rotind ca un inel.

    Aşa visam, dar toate cu ultimul acord
    Au reintrat în noapte, dar nu ţi-am spus nimică,
    Şi-am sărutat cucernic mânuţa asta mică...
    Ce-a năruit o casă pe-o margine de fiord.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA