Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Anghel

Şipotul

Cânta voios sub crengi un şipot, cânta din zori şi până-n sară.
Dar a venit un vânt de gheaţă, şi pe cleştarul apei sale,
Şi-a-ntins înţurţurata-i gură ca un voinic trudit de cale,
Şi-apoi s-a dus din nou în lume sunând din vesela-i fanfară.

S-a dus, şi-n urma lui deodată s-a-ntins o pace-atât de-adâncă
Încât, învinsă ca de spaimă, te-ai dat de şipot mai aproape,
Şi-ai vrut cu focul gurei tale să-nvii şivoiul moartei ape,
Să-i împrumuţi o clipă viaţă, din viaţa ta, să cânte încă.

Dar cântul, îngheţat de crivăţ, n-a ascultat de-a ta chemare,
Şi tu, surprinsă, cu sfială, ţi-ai coperit frumoasa gură,
Şi-ai stat nedumerită parcă, nevrând să crezi că in natură
Îţi poate sta ceva-mpotrivă, când i-aşa dulce-o sărutare.

Şi-atunci, abia atunci, prin minte ţi-a dat că jertfa ta-i pierdută
Şi că-n voiosul glas de apă cânta ca-ntr-un rapsod o viaţă...
Ascultă glasul care cântă atât de dulce pân' nu-ngheaţă,
Căci moartea trece pretutindeni şi moartea e de-a pururi mută!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA