Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Dimitrie Anghel

    Visătorul

    Albă-i piaţa Barberini către miezul nopţii vara,
    Când se-ntoarce singuratic un poet spre casa lui.
    Până-n Laţiul vechi e cale — dar la Roma eşti în ţara
    Unde poţi să stai de vorbă cu divinile statui...

    Şi poetul nostru-i tânăr şi naiv ca toţi poeţii
    Care cred în frumuseţe mai presus de toate-n lume,
    E naiv, şi nu-şi dă seamă ce calvar e drumul vieţii
    Pentru cei ce vor să-şi facă un diamant de al lor nume.

    Ochii lui privesc şi cerul îşi coboară-n ei misterul,
    Sunete, culori şi forme, deopotrivă el le-adună
    Şi când alţii-adună aur, el ar vrea s-adune cerul
    Într-un vers, şi îi ajunge că-i bogat în luci de lună.

    Sună pasul lui, ş-acuma a ajuns lângă fântâna
    Cu tritonul care-aruncă gâlgâind un joc de apă, —
    Ah, frumos mai e tritonul, şi dibace-a mai fost mâna
    Maistrului ce-a fost în stare aşa lucru să conceapă. —

    Astfel se gândeşte dânsul, şi puterile-şi măsoară,
    Pe când apa ca un suflet chinuit de îndoială,
    Vrând mereu la cer să urce, fărâmată se coboară
    Şi deodată visătorul a rămas cu faţa pală.

    Sunete, culori şi forme, asta-i toată viaţa noastră;
    Dar să aibă dânsul oare raza focului divin?
    Şi-acum pasul lui în umbra care s-a făcut albastră
    Sună cadenţat ca ritmul unui vers alexandrin.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA