Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Dimitrie Anghel

    Visul sepiei

    Sunt singură, şi casa o am pe-un vârf de stâncă
    Şi ca să-mi uit urâtul visez lângă ferestre...
    Ce mici şi ce sărace-s splendorile terestre
    Pe lâng-acele-ascunse în marea mea adâncă.

    Semiramida însăşi, de-ar fi putut să ştie
    Ce mândră e o lume de alge plutitoare,
    Şi-ar fi sădit desigur grădinile în mare,
    Şi-ar fi uitat că-i Doamnă pe-o vastă-mpărăţie.

    I-ar fi părut cunună de vicleim, cununa
    Purtată-n naltul frunţii, şi c-un surâs pe buze
    Ar fi zvârlit-o-n valuri, ca să-şi aleagă una
    Urzită-n curcubeie de mândrele meduze.

    Balene monstruoase s-ar fi-nvoit să vină,
    S-o ieie şi s-o plimbe, când noaptea stă să-nceapă,
    S-o plimbe, şi să-şi joace coloanele de apă,
    S-arate-n aer calea urmată de regină.

    Şi-ar fi păzit-o crabii cu-armurele lor lucii
    Şi stelele de mare, şi mii de lampioane
    Ar fi aprins pe ape şi-n aer noctilucii,
    Ca-n timpul unei mândre serbări veneţiane.

    Iar eu aş fi urmat-o în calea-i triumfală,
    Şi-n loc să stau ca astăzi visând lângă ferestre,
    Ca să rămâie pildă micimilor terestre,
    I-aş fi-nsemnat splendoarea c-o dungă de cerneală.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA