Editura Global Info / Literatură |
Dimitrie Bolintineanu
Almelaiur
Pe unda poleită de miriade stele
Se leagănă, murmur,
În horă graţioasă suave aurele,
Şi joc cu răsfăţare în bucla dulcii mele,
Frumoasii Almelaiur.
Colo suspină valul sub maluri cununate
De chioşcuri de porfir;
Colo delfinul saltă în jocuri răsfăţate
Pe undele încinse de brâuri colorate
De raze dulci de fir.
Şi cerul, şi pământul, şi marea fără punte,
Saraiuri, toate zbor,
Şi luna cu chip d-aur se leagănă pe munte;
Iar dulcea mea hanâmă ascunde alba frunte
În sânu-mi arzător.
Cu vorbe amoroase, cu tânără mustrare,
Îmi zice ea duios:
"Cu mult e mai plăcută a noastră răsfăţare
Decât acele raze ce scânteie pe mare,
Amantul meu frumos!"
Ea zice şi suspină, şi două lacrimele
Se scură tremurând
Pe ale feţii albe garoafe dulci, junele,
Ce tremură sfioase ca razele din stele
Pe valul mării blând.
Eu, ca s-adorm suspinul ce încă rătăceşte
În sânu-i delicat,
Rădic atunce vălu-i ce faţa-i umbreşte,
P-o mandolină d-aur ce dulcea mea iubeşte
Eu astfel am cântat:
"Vino, dulcea mea iubită,
Valul doarme, liniştit,
Vezi, caicul meu invită
Cu catartul aurit!
Coardele-i sunt de mătase;
Velele-i sunt de atlaz.
Printre unde, de vânt trase,
Să plutim drag pe Bogaz!
Pentru muncă, floare dulce,
Eu alt aur nu primesc
Decât aurul ce luce
Printre părul tău ceresc!"
Aşa cântam pe mare şi alba mea frumoasă
Pe braţu-mi adormea,
Şoptind cu răsfăţare: "O, noapte graţioasă.
Opreşte zborul dulce pe lumea mincinoasă,
Pe fericirea mea!"