Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Dimitrie Bolintineanu

    Baia

    I

    Trage-ţi încă-o dată spada fulgeroasă,
    Ţară de mari fapte, ţara mea frumoasă.
    Un minut în viaţă tu te-ai odihnit
    Şi pe păru-ţi mândru florile-au pălit!
    Dulcile surâderi pe buze fecioare
    Stinsu-s-au la umbra grijii gânditoare.
    Peste tot răsună cântece de dor
    Cu suspine triste îngânate-uşor!

    II

    Cetele maghiare pe câmpii s-adun,
    La cetatea Baia tabăra lor pun,
    Mateiaş soleşte marelui Ştefan
    Ca să-l recunoască drept un suzeran.
    Dar eroul nostru încă-i dă de ştire:
    — „Până ce românii, mândri de mărire,
    Pentru ţară moartea vor dispreţui,
    Mâinile de lanţuri nu-şi vor umili!"

    III

    În cetatea veche ungurii-au rămas
    Şi-n plăceri molateci inimile las.
    Într-o noapte tristă, într-o sărbătoare,
    Ei înşeală dulce grija gânditoare.
    Viaţa, dezbrăcată d-ale ei dureri,
    Cură pentru dânşii plină de plăceri.
    Dar p-atunci românii cu cel călcător
    Nu beau dintr-o cupă viaţa ţării lor.
    P-a fecioarei frunte, aste sărbători
    Nu puneau plăpânde şi suave flori.

    IV

    Noaptea toate seamăn mai spăimântătoare,
    Moartea le-mprumută vălul de teroare.
    Conjuraţi d-odată, în orgia lor,
    Ei se dau ca mieii la cei ce-i omor.
    Ştefan pune focul. Flacăra s-uneşte
    Cu teroarea morţii şi pe toţi uimeşte.
    Zorile se varsă. Pe cetatea lată
    Către cer se-nalţă flacăra turbată.
    Junele bacante, bete, despletite,
    Mai cătând cu gura sărutări dorite,
    Cu amanţii tineri, spectacol amar!
    Într-un râu de flăcări, repede dispar.

    Iar Corvin cel mare, revărsând suspine,
    Cu trei răni şi singur fuge cu ruşine.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA