Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Banchetul lui Ţepeş

Mohamet-sultanul, cu oştire mare,
Urmărind pe Ţepeş, vede cu mirare
O pădure deasă pe un cîmp întins.
El grăbeşte mersul,d-arşiţă coprins.
Oastea lui doreşte umbre pădureşti,
Aerul de arbori şi de flori molateci.
Dar cînd este-aproape, el ce a zărit?
Căci de mare groază el a tresărit!
Arborii sunt ţepe — douăzeci de mii,
Turcii tot atîţia-n ţepe, morţi şi vii;
Peste-aceste ţepe este-o ţeapă mare,
Unde-un mare paşă la vedere-apare;
Pe pădurea morţii soarele lucea,
P-ale lor benişe vîntul adia.
Paseri prădătoare pe deasupra zboară,
Cîrduri flămînzite aşteptînd să moară.
— "Ah! zicea tiranul, de fiori coprins,
Acest om nu poate a mai fi învins."
Zice, şi se duce în pădurea morţii.
Ţepeş sta la masă, rîde-n faţa sorţii.
Gemetele celor ce în ţeapă mor
Îl îmbată dulce şi desfătător.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA