Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Căpitanul de vânători

Lăutarii cântă, hora se-nvârteşte
Şi un cal în spume d-odată s-opreşte.
— „Pace vouă, oaspeţi cu genele albe,
Mume tinerele cu aure salbe!
Bună ziua, vouă, juni dănţuitori,
Vouă, copiliţe, tineri criniori!
Oşti nenumărate ţara ne robeşte
Şi pe unde trece câmpul înnegreşte.
Soarele e galben, norii-l învelesc,
Râurile albe în sânge roşesc.
Cum sub o secure cade-o dumbrăvioară,
Floarea ţării noastre sub fier se doboară.
Dacă e vreunul ce simte-ntre voi,
Vie a combate ş-a muri cu noi!"

Soarele în abur ca un foc roşeşte.
Lăutarii cântă, hora se-nvârteşte:
— „Peste zece sute căpitan sunt eu
Şi ca zece sute bate pieptul meu.
Ceata mea-i frumoasă, ageră, uşoară
Şi pe cai în spume ce ca vântul zboară.
Iar voinicii noştri se chem vănâtori,
Au lănci veninoase, iar la suflet flori."

Lumea-l înconjoară, ziua se sfârşeşte.
Lăutarii cântă, hora se-nvârteşte
— „Viaţa în sclavie este o povară,
Iarnă nesfârşită fără primăvară.
Însă ţara noastră nu e scrisă-n cer
Printre cele sclave ce prin veacuri pier.
Căci românul încă ştie a se bate
Şi urăşte viaţa fără libertate.
Astfel o pădure când s-a veştejit,
Pasărea suspină, cheamă-al ei sfârşit."

Nu ştiu căpitanul dacă-a aşteptat,
Dar cu doua sute voinici a plecat.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA