Editura Global Info / Literatură |
Dimitrie Bolintineanu
Cercheza
Ah! dacă fiecare din lacrimile-mi line,
Curgînd, răpeşte mie o zi din viaţa mea,
Atunci te sparge-n lacrimi, o, inimă, mai bine!
Căci altă răsfăţare eu nu mai poci avea.
Cînd rozele se-nclină de vijelii suflate,
Poeticile paseri se risipesc: şi zbor.
Eu sunt c-aceste paseri, de ce iubesc, private,
Cu dînsele în lume eu voi acum să mor!
Amăgitoare vise! Dorinţi dulci şi frumoase,
Plăceri cu aripi d-aur, angelici fericiri,
Plutiţi în calea vieţii, surîdeţi amoroase!
Încingeţi fruntea voastră cu magice răpiri!
Acea fiinţă dalbă, angelică şi dulce,
Ce vieţii dă ferice un fermec răpitor,
Perit-a pentru mine; nimic nu mai produce
Acea voioasă floare ce vindecă-al meu dor!
Cînd zorile se-ngînă cu lacrimile mele
În nopţi d-amărăciune în sufletu-mi gemînd,
Imaginea-i cerească cu zilele-i junele,
Cu dulcea-i frumuseţe mi-apare lăcrimînd.
Văz coama sa umbroasă pe sînu-i alb ca crinul
Jucînd cu răsfăţare sub florile-i cereşti,
Aud suava-i voce ce plînge ca suspinul
Şi-mi zice cu durere: "De ce nu te grăbeşti?"