Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Clejanii

Cinci columni de flăcări coperite-n fum,
Din cinci părţi de lume peste ţări detun.
Turcii şi tătarii cad amar pe ţară
Ca turbate râuri după ploi de vară.
Sunetele d-arme, tropote de cai,
Uruiri de care trec în jos pe plai.
Strigăte de fală, plângeri de durere,
De la cel ce-nvinge, de la cel ce piere,
Peste faţa ţării repede cobor,
Dintr-un munte într-altul leşină şi mor.
Unde calcă turcii tot s-atristă foarte,
Totul ia culoarea de mormânt, de moarte.
Pe bărbaţi înţeapă... Junele fecioare
Cu-anii lor cei fragezi pierd a lor onoare.
Mumele cu corpul coper pruncii lor
Şi-n această luptă cu durere mor.

Radu cheamă capii ş-astfel le vorbeşte
— „Mehmet-bei c-oştire ţara ne robeşte,
Dar cât al meu sânge nu va putrezi,
Fruntea-mi în sclavie nu voi umili.
Lanţu-ncinge corpul când inima cade,
Când nu mai roşeşte ca să se degrade!

Cel ce poartă jugul e de lanţuri demn
Al oricărei crime lanţul e un semn.
Dar a noastră ţară pe viitorime
N-are să roşească d-a noastră ruşine.
Cel ce geme-n lanţuri, martor Dumnezeu!
Nu-i din fiii ţării, nu-i din neamul meu!"
Căpitanii jură cu solemnitate
Viaţa lor să deie pentru libertate.
Cetele române se re-mbărbătesc,
Cu-arme şi tărie pe străini trăsnesc.
Sângele se varsă... C-orice lovitură
Naşte-un val de sânge ce pe sânge cură,
Albele turbane pică, se desfac...
Pe pământ, în rânduri, musulmanii zac.
Sunetul trompetei nu le dă mişcare.
Caii fără frâne-i calcă sub picioare;
Câţi se pun să fugă nu scap de mormânt,
Fug ca nori de ploaie fulgeraţi de vânt,
Strălucitul soare scutură de ceaţă
Pletele-i lungi d-aur, luminoasa-i faţă,
Cum flăcăul tânăr scutură uşor
Părul lui cel galben şi râurător.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA