Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Copăcenii

I

Plângi, frumoasă ţară, lacrime de sânge!
Plângi, precum durerea ne-ncetat se plânge,
Căci amărăciunea ce te-a-nconjurat
Sufletul tău fraged crud a fărâmat!
Fiii tăi cei vitregi fost-au pentru tine
Mai amari ca vârful sabiei străine!
Ei te dară sclavă la tiranii tăi —
Tu bătuşi trei secoli pe nemicii răi;
Dar putuşi învinge dalba tinereţe
Ce simţeau spre fiii-ţi plini de frumuseţe?
Le lăsaşi tu capul cel încununat.
Ei ţi-au smuls cununa, la străini a dat.
Îi lăsaşi să joace cu-armele sublime
Ş-ai tăi fii le dară hordelor străine.
Plângi, ş-ascunde plânsul, să nu dezveleşti
Ruşinoasa faptă celor ce iubeşti.

II

Intră prin Moldova mii de turci, tătari,
Domnul cu muntenii şi făloşi maghiari.
Domnul României scrie lui Dumbravă
„Nu venim a bate ţara noastră bravă,
Ci să scoatem domnul cel nelegiuit
Ce-naintea Porţii s-a dispreţuit.
Vin'de te închină domnului ce vine,
Cărui toată ţara să-i dorească bine."

III

Falnicul Dumbravă pe boieri chema
Şi citind scrisoarea le vorbeşte-aşa
— „Iată-acum cu totul ţara sub sclavie!
Dar ce-mi face viaţa şi mai crudă mie
E să văz românul astăzi trădător
Aducând străinii contra ţării lor!
Câţi din voi au încă sufletele pline
De mărirea veche, vie după mine!"

IV

Soarele se-nalţă sub un cer senin.
Peste patru taberi varsă raze lin.
Dar sub cort, la masă, cei mai mari s-adună...
Muzicile joacă, cupele răsună.
Acolo se vede pentru prima ori
Domni români să-nchine pentru-apăsători,
Căci din timpu-acela suflete-njosite
Apăreau pe tronul ţării strălucite.

Oastea lui Dumbravă peste câmp senin
Vine către corturi... Ambii domni închin!
Vine, dar loveşte pe convivi la masă.
Domnii, cu teroare, mese, corturi lasă.
Ionaşcu vine. Din trei părţi de loc
El loveşte turcii şi-i trăsneşte-n foc.
Apoi cade p-unguri, fărâmă c-urgie,
Cei mai mulţi, de moarte, scapă prin robie.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA