Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Dimitrie Bolintineanu

    Copilaşii

    „Seara primaverii caldă
    Cu dulci lacrime ne scaldă;
    Austrul ne-adoarme lin
    În duiosul lui suspin,
    Iar a nopţii stea tăcută
    Cu dulci raze ne sărută.

    Dar noi nu mai adormim
    De când plânsul ţi-auzim,
    Maica noastră, nu mai plânge,
    Plânsu-ţi inima ne frânge!"

    Sora mare-era mireasă
    Dalbă, mândră-mpărăteasă.

    Sora mare tot aude
    Şi cu-aceste gânduri crude
    — „Împărate, zise ea,
    Dacă mâine n-ăi tăia
    Cei doi brazi ce fruntea-nclină
    Pe fereastra din grădină,
    Casa ta voi părăsi
    Şi-n deşerturi voi fugi."

    Doamna zice şi pe loc
    Brădiorii cad în foc;
    Dar prin iarba cea-nflorită
    Şi de rouă poleită,
    P-un tapet de ghiocei,
    Iată c-au sărit scântei,
    Şi scânteile rouate
    Şi de soare sărutate
    Se schimbară-n doi feciori
    Drăgălaşi ca două flori.
    — „Noi suntem cei doi feciori
    Cu cosiţele-aurite...
    Şir'te mărgărite!"

    Mărgărelul, cât vorbea,
    Singur iute se-nşirea.

    Iară când a fost numit
    Cu măicuţa ce-au vorbit,
    Cele mărgăritărele
    S-au schimbat în lăcrimele.

    Împăratu-a cunoscut
    Copilaşii ce-au pierdut,
    P-a lor maică doritoare
    El o scoate din prinsoare.
    Însă soaţa-i vinovată,
    Între doi fugari lăsată,
    În deşerturi a plecat...
    Soarele s-a-mbucurat.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA