Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Doamna lui Negru şi bardul

E splendidă masa şi vinuri străine
Se varsă spumând
Prin cupe de aur; iar domnul râzând
Voieşte să-nchine.
Aici cavalerii vestiţi în bătaie
Prin luptele lor,
Cu tinere dame, brunete, bălaie,
Vorbeau de amor.
Iar doamna frumoasă şi jună soţie,
Cu ochii în jos,
Lasă să se vază a sa bucurie
Râzând graţios.
— "Să vie străinul ce cântă afară,
Să cânte aci!"
Aşa vorbi domnul şi toţi aşteptară.
Străinul sosi.
— "Cu voi bucuria şi dulcea plăcere,
Oaspeţi străluciţi,
Iar viaţa-vă cure ca râul de miere,
Să fiţi fericiţi!"
— "Dar ce ai tu, doamnă? Ce iute schimbare!
Ce-ai tu de suspini?
Ca spicul cel galben tu fruntea înclini,
O, dulce suflare!
De ce tăceţi, oaspeţi? O, doamne frumoase,
De ce staţi tăcând?
Ia harpa, străine, cu bucle-auroase,
Ia harpa curând!
Şi pentru aceasta să daţi lui îndată
Tot ce am mai scump eu,
Să-i daţi lui chiar cupa-mi în aur lucrată
Şi chiar calul meu!"
— "La alţii dă cupa, la alţii dă calul!
O doamne, eu cânt
Cum fâşie plopul, cum vâjie valul,
Cum vuvuie-un vânt!"
Străinul începe o tristă cântare.
Oaspeţii, uimiţi,
Se-ncint d-armonie, deşeartă pahare,
Se cred fericiţi.

— "Mie credinţă tu mi-ai jurat
Pân' la morminte unde tot moare.
Oh ! frumuseţii putem noi oare
A nu îi crede cuvântul dat?
Pentru mărire mi-ai făcut rău,
Jerfind iubire şi răsfăţare
Viaţa ta trece în întristare,
Cerul răzbună pe bardul său.
Vai ! pentru tine eu pătimesc!
Viaţa-mi se scurse fără juneţe,
Plină de lacrimi şi de tristeţe.
Cu toate astea eu te iubesc!
Amorul arde în sânul meu
Bătut de doruri apăsătoare
Ca roua dulce p-o tristă floare
Ce se înclină sub doru-i greu.
Adesea chipu-ţi desfătător
Ca o lumină printre morminte,
Vine, surâde, mi-aduce-aminte
D-acele timpuri de sânt amor!
Astfel aruncă ochii pe flori
Pasărea blânda până ce moare.
Murind, ea încă ar vrea să zboare
Pe o ghirlandă de sărbători.
O rugăciune voi să-ţi fac eu
Si a mea frunte să se încline!
Revarsă două lacrime line
Căci azi mă lasă sufletul meu!"

Străinul precurmă cântarea-i îndată.
El nu mai putea
Să cânte de lacrimi. Iar doamna zâmbea
Prin plâns astă dată.
A doua zi însă pescarii găsiră
În Argeş pescând,
Un june cadaver şi-apoi o liră
Aflară cătând.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA