Editura Global Info / Literatură |
Dimitrie Bolintineanu
La...
Ce distanţă infinită!
Câte râuri, câte mări,
Te despart, a mea iubită,
D-ale mele sărutări!
Însă sufletu-mi se duce
Către tine ne-ncetat
Şi pe sânul tău cel dulce
Doarme dulce legănat.
Eu prin vis te văz tot jună,
Cu-ochii plini d-amor divin,
Cu cosiţa lată, brună,
Râurând pe albul sân.
Buzele dulci, parfumate,
Sufletu-ţi ceresc trădând
Prin cuvinte înecate
D-un suspin adânc şi blând,
Şi răpită de plăcere,
Murmurându-mi: „Te iubesc!"
Apoi iară în tăcere,
Recăzând, amor ceresc!
Şi în alba-ţi mânioară
Ascunzându-ţi faţa lin
Ca o rază rumeoară
Ce s-ascunde dup-un crin.
Astăzi cine îmi va spune
O, suav şi dulce dor!
Dacă-n sânul tău cel june
Nu s-a stins ai tău amor?
Căci se zice c-o iubire
În al femeilor sân,
Trece ca o fericire,
Ca un zefir pe un crin!