Editura Global Info / Literatură |
Dimitrie Bolintineanu
La un orb
Tu n-ai văzut prin ochii-ţi lumina niciodată.
O noapte fără fund
Vederea ta absoarbe şi viaţa ţi s-arată
Un râu ce geme-n umbră şi umbrele-l ascund.
Da, tu ghiceşti lumina prin ochii minţii tele,
Printr-înşii, tot despici.
Prin ei tu mergi la bine şi te fereşti de rele,
Prin ei d-amorul ţării atât de drag ne zici!
Sunt însă orbi în lume de inimă, de minte.
Acestii, c-un cuvânt,
Merită ca să-i plângem de tine înainte,
Trăiesc orbi în lumină şi morţi în viaţă sânt!
Orb este cel ce cată lumina să oprească
În cursu-i regulat,
Ce crede-această viaţa ironie cerească,
Că lumea moştenire la cei vicleni s-a dat!
Insecte mici de noapte ce luptă cu vulvoarea
Şi arse-n sânu-i, pier.
Dar tu nu eşti ca dânşii! Speranţa şi amoarea
Revarsă p-a ta faţă lumini ce vin din cer.