Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

La unire

„Aşadar nici Unirea a Româniii soartă
Nu poate să o schimbe aicea pe pământ?
În cărţile ursitei ea este scrisă, moartă,
Cu celelalte neamuri ce astăzi nu mai sânt?"
Aşa răsună tristă cântarea desperării
A celor ce văd umbra plăpândei lor fiinţi
Mai mare decât umbra nemărginită-a ţării
Şi a viitorimii! bărbaţi cu mici credinţi!
Nu! nu! Unire dragă! tu nu faci ce zic ei!
Un râu, ieşind din sânul sorgintei ce îl varsă,
E mic, dar cât se scură, cât trece printre văi,
Se umflă, se lăţeşte şi mare se revarsă.
Aşa şi tu vei creşte, cu timpul o, Unire!
Pieri-vor şi tiranii şi robii demni de ei,
Ursita îţi păstrează, în viitor, mărire,
Şi viaţă, şi putere să dai la fraţii mei.
Atunci aceste patimi ce nu cunosc cuvânt,
Ce nu cunosc nimica a fi mai sus de ele,
Unire! se vor stinge ca nişte nori la vânt
Ce-nconjură de umbră lumina unei stele.
Al lebedei pui este, când a venit la viaţă,
Urât; nimic nu spune că va veni o zi
În care o să fie o pasăre măreaţă.
Aşa, Unire sfântă, tu eşti ursită-a fi.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA