Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Lui V. Alecsandri

Tu, din a cărui liră s-exală-etern şi lin
Un cânt suav şi dulce ca fumul după crin;
Tu, ce când laşi pe harpă-ţi o mână fugătoare,
Tragi graţiile-n horă şi joacă râzătoare;
Tu, ce încânţi cu farmec prin cântul tău plăcut,
Vei spune mie oare, de ce tu ai tăcut?

Am auzit că lira lăsând-o la o parte,
În cârmuirea ţării ai fi luând tu parte;
Că părăsind eterul cu stele semănat,
În pulberea arhivei tu capul ai plecat,
Urmând mulţimii lumii ce crede din vechime
Că fără post nu este în viaţă nici un bine!
N-ar fi mai bine însă, înalte arhivar,
Decât să pui pe cale al patriei greu car,
La tine la moşie, prin văi desfătătoare,
S-arăţi a ta putere pe cerbi şi căprioare?
Şi dacă nu eşti meşter la arma de vânat,
Să prinzi cu undişoara puicuţele din sat?

Dar nu, iubite frate!... Tu ai o datorie
Frumoasă, sfântă, sacră, spre dulcea poezie...
De-aceea către ţelu-ţi nainte să te-avânţi.
Decât să fii ministru, mai bine e să cânţi.
Un cântec ce exprimă o-naltă cugetare
Plăteşte-o lege nouă ce trece în uitare.
Ce-ţi pasă dacă unii într-altfel se gândesc
În cercul de-ntuneric în care se găsesc!

Ia zborul tău în secoli cu muzele uşoare
Şi de ţărân-arhivei te şterge pe picioare.
Ia lira ta de aur de roze semănată,
Ia-ţi fluierul d-ivoriu şi cântă înc-o dată;
Îmbată-ne de fumul suavei poezii,
Pe când ambiţioşii visează la domnii!
Nu este nici un bine a fi în lume mare
Înaltul arbor cade l-a vântului suflare;
În vârful naltei stânce ce-şi pierde fruntea-n nori
Nu nasc mai niciodată suave, mândre flori.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA