Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Petru şi Asan

Împăratul Anghel şade în palat,
De mai-marii ţării mândru-nconjurat.
Printre capii oştii intră doi străini,
Doi români din Mezii, mândri ca doi crini!
— „Împărate-doamne! la-ne în oştire,
Dar ne lasă-a noastră veche moştenire!"
— „Nu voi pune-n oaste doi români barbari.
De vă place lupta, mergeţi la bulgari!"
— „Împărate doamne! Nu se cade ţie
Astfel de mustrare cu-astfel de mânie!"
Anghel trage-o palmă fratelui primar.
El înclină capul, însă geme-amar.

P-o măgură neagră cei doi fraţi s-adună;
Jură să nu moară fără de răzbună...

După-a lor chemare, mezii şi bulgarii
Se cobor din munte sub cei fraţi primari.
Sate şi ţinuturi celor doi se-nchină.
Tremură, păleşte fala bizantină.
Anghel pasă însă spre răsculători.
Cei doi fraţi vorbiră către luptători:
— „Până când românul capul o să plece
Umilit sub jugul tiraniei grece?
Cela ce dă viaţa, printr-un magic vis
Îngerul său dulce nouă a trimis
Şi ne-a zis: purcedeţi cu îndemânare
Şi vă bateţi mândru pentru neatârnare!
Domnul tuturora astfel a voit.
Nu sunteţi poporul Domnului iubit?

Grecii, prin mândrie şi prin necredinţă,
A pierdut amorul de la providinţă.
Domnul ne trimite în acest război...
Credeţi întru Dânsul şi va fi cu voi."

Astfel ei vorbiră către luptători.
Şi atacă p-Anghel prin adânci strâmtori.
Cum din munţi se varsă, urlă cu urgie,
Undele de ploaie după vijelie,
Se cobor românii spre vrăjmaşi în văi...
Anghel pierde lupta şi soldaţii săi
Şi abia c-o sută de viteji, prin apă
Roşie de sânge, împăratul scapă.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA