Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Şi florile plăpânde din câmpurile noastre

Şi florile plăpânde din câmpurile noastre,
Născute pe mormântul vitejilor străbuni,
Sunt mult mai râzătoare ca sufletele voastre,
   O, fraţii mei cei buni!

Oh! sufletele voastre sunt întristate foarte
La vechea strălucire sunteţi nepăsători;
La cântece fatale de doliu şi de moarte,
   Cătaţi ascultători!

Eu vă respect durerea ce viaţa vă-nconjoară,
Cu voi, întotdauna vărs lacrime chiar eu.
Dar lacrimile-alină durerea voastră oară,
   O, mare Dumnezeu!

Adeseori un popol ce cade sub durere,
Durerile-i amare lui însuşi e dator!
Să plângă cel ce pierde speranţă şi putere,
   Ce merită-al său dor!

Dar inima ce-i plină de viaţă, de mărire,
La moarte şi la doruri priveşte cu dispreţ!
Aşa făcea pe timpul de fală, fericire,
   Românul cel măreţ.

În inimile voastre de ce nu pot eu oare
Să vărs căldura sacră ce-ncinge sânul meu?
Atunci aţi trece viaţa cum trece-o sărbătoare
   Înalte Dumnezeu!

O, fraţi d-o suferinţă, d-o ţară, d-o durere,
Se cade ca proscrisul ce voi aţi blestemat
S-atingă sânul vostru cu flori de mângâiere,
   El, cel nemângâiat!...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA