Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Ţepeş şi solii

Temerea domneşte peste Bucureşti;
Popolul îneacă curţile domneşti;
Căci doi soli veniră de la-mpărăţie
Şi aduc lui Ţepes ştreang şi mazilie.
Toţi boierii ţării veseli însoţesc
Şi cu pompă mare spre palat pornesc.
Tepeş îi primeşte într-a sa mândrie.
Solii-naintează... — ,,Doamne, pace ţie!
Însă încetează de a mai domni.
Sau te pregăteşte astăzi a muri!"
La aceste vorbe toţi sunt în unire
Şi toţi trage pala spre a lui lovire.
— ,,Ce? Şi voi, răspunde domnul turburat,
Cu duşmanii ţării moarte mi-aţi jurat?
Ascultaţi, voi, care mai aveţi simţire
De români şi lacrimi în nenorocire!
Viaţă şi domnie le nesocotesc
Ale mele lupte vouă-o dovedesc;
Însă ţiu la ţară, ţiu la neatârnare;
Ţiu ca să-mi fac neamul lăudat şi mare!
Am fost foarte aspru, şi-ale mele mâini
Au vărsat atâta sânge de români!
Dar al vostru sânge ce mi se tânjeşte,
Îl plătea cu lacrimi cel ce vă vorbeşte.

În mijlocul celor ce mă-nconjurau.
Şi pe o coroană ţara lor trădau,
Nu puteam într-altfel face eu unire,
Ca să scap românii de a lor robire.
Dară, braţu-acesta este sângerat,
Însă-al ţării duşmani nu l-au cumpărat!"

La aceste vorbe, ceata ostăşească
Strigă cu poporul: ,,Tepeş să trăiască!"
Speriaţi, boierii prin ferestre scap;
Iar pe soli îi bate cu piroane-n cap.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA