Editura Global Info / Literatură |
Dimitrie Bolintineanu
Veneticii
Trecură peste ţară în timpii dinainte,
Oştiri streine, turcii, tătari, şi morminte
Lăsară aici. Polonii, maghiarii au trecut,
Dar ei atâtea rele în ţara n-au făcut.
Cât fac azi veneticii, neputând să trăiască
În ţara lor şi află în ţara românească
O partie. Căminul le se deschide lor,
Şi patul nunţii dulce, şi casnicul amor,
Şi ei cu îndurare primiţi de slabi români,
Pe ţară şi pe casă se fac aici stăpâni.
De unde-acestă iarbă coruptă şi ingrată
Veni ca să înece o ţară neatârnată
Şi nobila martiră a orpitalităţii?
Dintr-înşii izvorăşte pârâul nedreptăţii,
Corupţii, trădării şi tristei umilinţi.
Vedeţi aceste triste şi palide credinţi.
Ce fac din fiecare să nege ce-i moral
Şin interesul public la acel personal.
Cinci posturi nu ajunge la unul şi hrăpirea,
Trădarea şi minciuna, calomnia, lovirea,
Ei le întrebuinţează, p-ai Românii fii
Să-i pearză, înalţă case şi cumpără moşii
Din prăzi şi ei nu află la lege pedepsire
Şi turme blestemate de sclavi cu umilire
Se fac lor instrumente să-omoare pe români.
Şi din aceste bande se fac ţării stăpâni.
Aşa vândură ţara la bande ebree.
O, Doamen! Azi românul, mai slab ca o femeie,
Îşi vede a sa ţară, pământul lui iubit,
Robit şi el o slugă la cel ce-a sprijinit.
Şi inima lui moartă, de ţară nu mai bate,
Nu poate să supuie nici braţe dezarmate.
Arabii dispărură sub mameluşii sclavi.
Româi, fiii ţării, deşi odată bravi,
Căzură fără luptă sub jugul ce Grecia
Le puseră prin datini şi-omoară România.
Acest venin viază chiar azi ascuns în flori,
Şi face slăbiciunea acestor servitori,
Ce învăţaţi să fie robi la streini în ţară
S-agaţă cu furoare d-ale lor crude feare.
Când vede veneticii păleşte şi se pleacă.
O, fii ce sciţi! Când sciţii în mari războaie pleacă,
Lăsară sclavii-acasă. Aceşti slcavi venetici
Umplură de mirare credinţele antici.
Se fac stăpâni pe case, familii, şi când vin
Stăpânii, ies la luptă. Un scit de viaţă plin
Le zice tuturora: — „Aceşti robi sunt dedaţi
Cu biciul, nu cu arma, cu biciul în ei daţi.”
Când scalvii vedeau biciul, ei pleacă capul lor.
Aşa şi veneticii trădează acest popor.