Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Dimitrie Bolintineanu

    Visul lui Ştefan cel Mare

    Seara răspândeşte umbrele-i uşoare.
    Şi melancolia trece gânditoare.

    Dar Ştefan cel Mare, rătăcit prin văi,
    Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi.

    Inima-i zdrobită ca a lui oştire;
    Ţara-i întristată ca a lui gândire!

    Pe un colţ de piatră şade el în dor;
    Vântul suflă păru-i lung, fluturător.

    Pentru-ntâia oară inima lui plânge!
    Ochii lui revarsă picături de sânge.

    Acolo dă capul somnului mijind
    Ce-i închide ochii cu-aripa-i d-argint.

    Iată că-i apare o fecioară jună,
    Ale cărei plete strălucesc la lună,

    Negre şi bogate sub cununi de flori;
    Ochii ei asupră-i cad pătrunzători;

    Cad ca două raze, dulci şi călduroase,
    Mâna ei atinge coamele-i undoase.

    - "Ce? Eroul mare, umbra a grăit,
    Însuşi el suspină şi s-a îndoit?

    Înţeleg fricosul ce ascuns loveşte,
    Robul ce sărută jugul ce-l striveşte;

    Dar un suflet mare, suflet de bărbat,
    Nu-nţeleg, o, Ştefan, cum s-a întristat!

    Mergi pe a ta cale, nu sta niciodată!
    Urmă datoria care ţi-e lăsată!

    Orice-mpiedicare, stavili, vor pieri;
    Cu-orice-mpiedicare ţar-a ta va fi!"

    Pe un nor de aur zboară ea cu fală;
    Un parfum de roze pasul ei exală.

    Ştefan se deşteaptă, şterge faţa sa,
    Unde-o lăcrimioară dulce se scura.

    Luna argintoasă râde printre nori,
    Dulcea filomelă cântă între flori;

    Iar la focul lunii, când mi se deşteaptă,
    Vede-a lui oştire care îl aşteaptă.

    Vede căpitanii ce îl înconjor
    În tăcerea nopţii le vorbeşte lor:

    - "Fraţilor de arme, fala romănească!
    Dacă o să piară ţara părintească,

    Dacă-n cartea soartei este însemnat
    A pieri poporul cel mai lăudat,

    Cel puţin atuncea piară vitejeşte
    Remuşcând toiagul care îl loveşte,

    Ca un ager şarpe ce lovit şi-nvins,
    Caută să muşte cel ce l-a atins!

    Astfel e românul, şi-n a lui cădere
    Cine îl răneşte, după dânsul piere!

    Astfel e românul, astfel să pierim,
    Şi-n căderea noastră chiar să ne mărim!"

    Mii de glasuri strigă... Luna bucuroasă
    Dintr-un nor de aburi pare mai voioasă;

    Stelele de aur mai cu foc lucesc
    Şi-n adâncul nopţii văile mugesc:

    - "Astfel e românul, astfel să pierim,
    Şi-n căderea noastră chiar să ne mărim!"




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA